Obîrşia Lotrului - Şaua Ştefanu - Şaua Pietrile - Vidra Inapoi la trasee turisticea
Trasee în Munţii Latoriţei - Obîrşia Lotrului - Şaua Ştefanu - Şaua Pietrile - Vidra
Traseu: accesibil, dificil iarna Marcaj: cruce roşie, triunghi roşu, bandă galbenă.
Durata: 6-7 ore


Parcurgerea acestui traseu oferă posibilitatea cunoaşterii sectorului estic al Munţilor Latoriţei, precum şi a unor porţiuni din Munţii Ştefleşti şi Căpăţînii. Este mai puţin folosit de turişti datorită lipsei marcajului şi necunoaşterii potecii de pe Gruiul Viezuinii. Pornim de la hotelul ,,Lotru şi ne îndreptăm spre Valea Cărării. După ce trecem de cişmeaua lui Ţolea, urmăm în dreapta uliţa ce însoţeşte în urcuş Pîrîul Cărării. La cel de al cincilea baraj de reţinere a aluviunilor de pc acest pîrîu, traversăm pîrîul şi urcăm pe versantul drept (estic), pe poteca ce pătrunde în pădure. Timp de 20 minute vom urca prin pădurea de fag în amestec cu brad (brădeto-făget), după care ieşim într-o rarişte unde începe pădurea tînără. în stînga se văd rămăşiţele unei pepiniere. Ocolim pe la sud gardul vechi al pepinierei şi întîlnim o potecă largă ce vine din stînga. De aici vom urca pe această potecă printre arborii uriaşi de brad şi fag, în direcţia sud, ajungînd în scurt timp din nou la limita dintre pădurea bătrînă şi cea tînără. În acest sector întîlnim pe copaci o bandă roşie verticală ce reprezintă limita dintre parcelele forestiere. Poteca coteşte spre est şi iese pe muchie, la marginea vestică a unei poieni (,,La Meri), unde se află un sălaş pentru animale. De aici ne îndreptăm spre sud, în urcuş uşor, pe poteca ce trece treptat pe versantul estic al culmii. Traversăm o zonă cu bolovani, răspîndiţi prin pădurea rară de fag şi acoperiţi cu muşchi. Pe sub fagi cresc multe exemplare de brad de talie mică. Poteca ne conduce spre obîrşia pîrîului Pişetorii, unde întîlnim o poiană în care se află sălaşe pentru vite şi o gospodărie de munteni. Ocolim aşezarea pe la vest şi urcăm pe muchia pietroasă aflată spre vest, apoi ne continuăm urcuşul pe direcţia sud, abordînd versantul nordic al Vîrfului Chica Lupului. Pînă pe vîrf am parcurs circa o oră şi jumătate. De aici avem privelişti deosebite spre nord şi nord-vest unde se înalţă vîrfurile cele mai înalte ale Munţilor Ştefleşti (M. Lotrului): Vf. Sterpu (2142 m); Vf. Dobrunu (1880 m), Vf. Balindru Mare (2209 m), Vf. Cristeşti (2233 m). Spre nord-est privirea întîlneşte munţii mijlocii de la est de Vîrful Sterpu, iar în zare se ridică semeţ Vîrful Robu (1900 m). Către sud se înalţă masiv Vîrful Ursu (2124 m) aparţinînd Munţilor Căpăţînii. Zărim şi spintecătura adîncă a Văii Latoriţei străjuită de Vîrful Tîrnovul Mare (1836 m). De pe Vîrful Chica Lupului (1122 m) vom coborî pe versantul său sudic pînă la drumul de culme care şerpuieşte ceva mai jos şi pe care îl vom urma spre est. Coborîm într-o şa adîncă ce ne oferă privelişti largi spre nord. In continuare, parcurgerea traseului nu pune probleme deosebite, deoarece acesta se desfăşoară pe drumul forestier ce coboară în satul Valea Măceşului. Drumul străbate o porţiune relativ plană pe partea nordică a culmii, apoi coboară într-o mică şa, după care începe urcuşul Dealului Cireşului printr-o serpentină. Urmează iar o porţiune plană, de unde se poate zări staţiunea Voineasa şi împrejurimile sale, apoi drumul se dispune pe versantul sudic al Vîrfului Cireşu (1160 m). De aici ocoleşte obîrşia pîrîului Cireşu, ce coboară sprc Latoriţa, apoi va coborî treptat pe pantele estice ale Muntelui Giurăscu. În jur se află pajişti şi poieni cu sălaşe pentru vite. Putem admira oglinda de apă a lacului Malaia sau silueta bombată a Vîrfului Molidişu Mare (1510 m) ce se ridică în faţă, dincolo de Lotru. Treptat, coborîm şi ne apropiem de pădure parcurgînd cîteva serpentine, după care drumul se îndreaptă spre satul Valea Măceşului. Aici întîlnim drumul naţional 7 A, unde se află staţia ITA. Pînă la Voineasa mai sînt 6 km, pe care îi putem parcurge cu mijloace auto sau chiar pe jos, dacă dispunem de resursele necesare.